Care este evenimentul care v-a impresionat cel mai mult, de la crearea Uniunii Europene, în 1957?
Raymond Barre, vicepreşedinte al Comisiei Europene (1967-1973), responsabil cu afacerile economice şi financiare
Raymond Barre: Din 1960 şi până în prezent, am fost martorul a numeroase evenimente petrecute atât în cadrul Comunităţilor Europene, cât şi al Uniunii Europene, ulterior. Deseori, acestea ne-au luat prin surprindere, însă de fiecare dată au fost în beneficiul marelui proiect european. Nu o să vă mire, totuşi, că evenimentul care m-a marcat cel mai mult, după semnarea Tratatului de la Roma, a fost crearea şi punerea în aplicare a Uniunii economice şi monetare. În 1969, am prezentat primele propuneri care vizau acest obiectiv ambiţios, pe care şefii de stat şi de guvern ai Comunităţilor Europene reuniţi la Consiliul din decembrie 1969 le-au reţinut ca bază pentru acţiunile viitoare. Ulterior, în calitate de prim ministru al Franţei, am avut ocazia să mă ocup de introducerea şi funcţionarea Sistemului Monetar European. În 1999, a fost creată Uniunea economică şi monetară, rezultatul a numeroase eforturi şi al voinţei politice de neclintit a Franţei şi Germaniei. Ca pentru orice acţiune întreprinsă în cadrul Uniunii Europene, este nevoie de răbdare şi de timp.
Mario Monti, comisar pentru piaţa internă (1995-1999) şi concurenţă (1999-2004).
Mario Monti: Integrarea noastră europeană nu a dus la naşterea unui stat, ci reprezintă mai degrabă un proces dinamic. S-au înregistrat atât succese, cât şi eşecuri, dar şi unele, şi altele constituie elemente fundamentale ale acestei aventuri istorice nemaiîntâlnite. Chiar şi evenimentele mai „discrete” joacă un rol fundamental. În acest context, consider că merită reţinute trei date:
- evenimentul pozitiv cel mai semnificativ a fost reunificarea Europei, la 1 mai 2004. Un model conceput cu 50 de ani în urmă a dovedit, în condiţii extrem de dificile şi de imprevizibile, că poate funcţiona, că poate îndeplini aspiraţiile la democraţie şi dezvoltare economică şi socială ale ţărilor şi popoarelor care l-au creat.
- evenimentul negativ cel mai semnificativ a fost votul francez împotriva Tratatului constituţional, la 30 mai 2005, urmat la scurt timp de un vot similar din partea Ţărilor de Jos. Europa a fost astfel încetinită în îndeplinirea eficientă a obiectivelor sale. De asemenea, s-a văzut că cetăţenii europeni nu mai înţeleg instituţiile menite să îi deservească. Am fost dezamăgit să constat, în urma acestor voturi negative, în ce măsură liderii politici din unele ţări sau anturajul lor aruncă vina asupra Europei pentru a fugi de propriile responsabilităţi, în lipsa unei adevărate vocaţii de conducere. Poate că totuşi acest uriaş pas înapoi se va dovedi un moment al adevărului extrem de necesar, care ne va permite să analizăm în profunzime tranziţia către un model mai matur de comportament din partea clasei politice europene, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul Uniunii.
- evoluţia cea mai semnificativă din ultimii 50 de ani şi, sper, dintr-o lungă perioadă de acum înainte, care nu constituie un eveniment punctual, dar care are, de departe, cea mai mare importanţă, este faptul că toţi membrii Uniunii Europene convieţuiesc în pace. Dacă nu ar fi fost încurajate să lucreze împreună, în aceeaşi comunitate, s-ar fi putut ca, după o vreme, statele fondatoare să revină la vocaţia lor de state combatante – în special primele două ca mărime.
Care sunt speranţele dumneavoastră pentru familia europeană pentru următorii 50 de ani?
Raymond Barre: Nu împărtăşesc temerile conform cărora extinderea Uniunii Europene va duce la destrămarea acesteia. Consider că toate ţările membre, vechi şi noi, sunt convinse că este în interesul lor ca Uniunea Europeană să devină mai puternică şi să se dezvolte în continuare. Şi în acest caz, nu se pot obţine rezultate decât în urma unui efort de durată. Consider că dezvoltarea Uniunii Europene în următorii 50 de ani depinde în special de două domenii. Pe de o parte, punerea în aplicare a unei politici externe care să permită Uniunii să îşi impună punctul de vedere şi interesele pe scena mondială. Pe de altă parte, în domeniul apărării, dacă Uniunea vrea să fie luată în serios, va trebui să creeze mijloacele care îi sunt indispensabile. În ambele domenii, ca şi în cazul uniunii monetare, care vizează, în primul rând, suveranitatea statelor, pentru a obţine rezultate, este nevoie de un efort continuu, depus în sprijinul unei voinţe de neclintit. Astfel ar putea prinde contur „Europa europeană” pe care mi-o doresc.
Mario Monti: Sper că punctul meu de vedere reiese clar din răspunsul oferit la prima întrebare. Aş dori să adaug un singur lucru, nu atât în baza celor zece ani în care am fost comisar (la care se adaugă trei luni de stagiu care m-au inspirat profund, pe vremea când Tratatul de la Roma avea… 7 ani), cât în calitate de cetăţean european. Vreau să spun MULŢUMESC personalului actual din instituţiile europene şi predecesorilor lor! Fireşte, pot şi trebuie să aibă rezultate mai bune, ca noi toţi. Dar le suntem îndatoraţi pentru că sunt în serviciul Europei.
